Aparenţele înşeală – E de-a noastră

Înainte de revoluție cu ceva ani, cenzura funcționa destul de bine.
Aveam totuși câte o portiță de a asculta muzică. Sursa noastră principală era Radio Europa Liberă.
Cei ce aveau rude prin străinătate, sau locuiau pe lângă graniță, chiar ajungeau să intre în posesia unor materiale din Vest: casete și discuri.
Doar cei ce ce umblau pe la Biserică, în special în orașele mari, puteau primi ceva muzică creștină.
Eu nu mai aveam contact cu Biserica, dar tresăream totuși când auzeam în anumite melodii cuvinte religioase: God, Jesus, etc.
(Realitatea era că acei ani erau în Vest anii marilor căutări spirituale. Fiecare căuta ceva. Unii chiar au găsit.)