Tot la 3 minute

Ce ar însemna să iert pe cineva de şaptezeci de ori câte şapte pe zi? Să iert şi pe cel ce nu-şi cere iertare?

Ce e iubirea?

Hmm! Întrebare de întrebare, cum ar spune bucureșteanul. Sincer să fiu, nu prea m-am frământat cu această întrebare, pentru că iubirea este din categoria celor pe care le experimentăm și mai puțin le explicăm (sau încercăm să le explicăm).
Într-un articol din The Guardian de la sfârșitul anului trecut, articol intitulat What is love? Five theories on the greatest emotion of all, cinci oameni cu ocupații diferite își spun părerea.

What Would Jesus Undo

What Would Jesus Do?
Ce ar face Isus? sau Ce ar fi făcut Isus? (în locul tău)
Am auzit expresia aceasta și cu rost și fără rost, de multe ori.
Recent am auzit o altă expresie asemenătoare. E surprinzătoare.
What Would Jesus Undo?
Ce ar (des)face Isus? (Ce ar schimba Isus?)
Această întrebare am au…

Despre miracole (și-n alt fel)

Lumea contemporană se mișcă mai mult pe extreme. Ne impresionează lucruri nu neapărat spectaculoase și cu atât mai puțin importante, pe de o parte, iar pe de altă parte rămânem insensibili la lucruri cu adevărat remarcabile.
Pot să dau exemple, însă oricine se oprește puțin și face liniște în suf…

Băspontescu

Am declarat că nu sunt nici afiliat nici aliniat politic, fără să susţin că cei care sunt ar face vreun rău.
Pur şi simplu nu mă regăsesc de mult în mesajul vreunei platforme politice.
Dar pot să spun că urmăresc întreaga dezbatere legată de demiterea preşedintelui cu interes.
E interesant modul în care sunt reflectate aceste desfăşurări pe blogurile pe care le urmăresc, bloguri ce sunt în lista mea de lecturi.
Ce va fi vom vedea după 29 iulie. Sper.
Cred că punctul cheie al acestui referendum este disputa legată de pragul de participare de 50%+1.
Dyo Bodiu este destul de reţinut în această perioadă, însă face o observaţie pertinentă în articolul său Așa, într-o doară … (2):
„Cȃt de corect este un demers consultativ – de pildǎ un referendum – ȋn care cea mai convenabilǎ variantǎ pentru personajul vizat (sǎ zicem un președinte suspendat) este ca susținǎtorii acestuia sǎ nu se prezinte la vot?”
Odată lămurită această chestiune dezbaterea ar fi putut să ia traseul normal.
Dar ca lucrurile să fie şi mai interesante, a mai intervenit o temă ascuţită: ce zic Bruxelles-ul, Berlinul sau Washingtonul.
Vindecătoru, căruia nu îi este frică de teme sensibile, aduce în discuţie acest aspect în articolul Acondroplazicii. (Acondroplazie)
Pe bloguri şi pe Facebook observ câteva poziţionări:
– unii nu se pronunţă, fie că au sau nu o anumită opinie
– unii sunt antidemitere
Aici sunt unii ce îl susţin pe dl. Traian Băsescu, iar alţii declară că nu îl susţin neapărat pe domnia sa, ci se opun demiterii de dragul democraţiei.
– unii sunt prodemitere
Nu cred că ar trebui să îi lăudăm pe unii şi să îi blamăm pe alţii. E dreptul fiecăruia de a avea o opinie şi de a decide să o exprime sau nu.
Ce pare oarecum ciudat este că dezbaterii îi lipsesc argumentele, ele fiind substituite de abordări emoţionale şi/sau de atacuri incorecte.
Dar ce e cel mai periculos pentru arealul evanghelic este că există pericolul deteriorării relaţiilor pentru mult prea puţin.
Să ne aducem aminte că cele trei mari blocuri implicate în această dispută au fost în toate combinaţiile politice posibile: PNL+PD(L), PSD+PDL, PNL+PSD, c-aşai în politică, ca să-l parafrazez pe Toma Caragiu.
Şi vom mai avea surprize în viitor.
Merită atunci să-ţi strici relaţiile cu oamenii cu care ai legături „de sânge” pentru nişte chestiuni politice?

Un semnal de alarmă trage şi Teofil Stanciu, în articolul său Culoarea politică a lui Dumnezeu, unde discută poziţia celor ce îşi susţin simpatiile politice cu argumente biblice.
„Am asistat – cu mirare, la început, și cu tot mai multă indignare, pe urmă – la demonstrații irefutabile că adevărul e de partea lui Băsescu, ba, nu, de partea lui Ponta și Antonescu. Am citit aberații de genul: orice om cu frică de Dumnezeu nu poate să voteze cu… (nici nu mai contează numele sau partidul).”

Şi închei cu un zâmbet. În eventualitatea în care dl. Băsescu ar fi demis la referendum, se vor organiza alegeri pentru un nou preşedinte.
Partidele ar trebui să propună doar candidaţi „escu”, ca să aibă vreo şansă de a fi aleşi. (Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, ?escu)
Sau poate că începe o nouă „dinastie”?