Tag Archives: Blogging

Scrisul care face bine


Cred că sunt un cititor „înrăit”. Nu e o laudă, e o constatare.
Citesc dinainte de cursul primar şi o fac cu voluptate.
E important ce citesc, însă în afară de calitatea lecturii recunosc că există o nevoie intrinsecă a mea de a citi.
Dacă nu am Tolstoi sau Balzac citesc Jules Verne sau Petre Ispirescu. Citește în continuare

Când toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă…


Cuvinte populare: i-am zis, talk-show, blog, comentariu, chat, şuetă, taclale, taifas, vorbă, distracţie…

Cuvinte nepopulare: solitudine, tăcere, învăţabilitate, ascultare, meditaţie, concentrare…

Este fatalmente necesar ca şi creştinii să ia chipul societăţii contemporane?
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale nu înseamnă deloc şi creşterea comunicării între indivizi.
De multe ori nu înseamnă decât sporirea numărului de cuvinte vorbite sau scrise şi a zgomotului (la propriu sau la figurat).

„Comunicarea” de tip talk-show: toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
„Comunicarea” de tip şine de cale ferată: fiecare are discursul său, fără să fie interesat de convergenţa ideilor – monoloage paralele.
„Comunicarea” de tip bazar: fiecare vorbeşte despre ceva diferit
„Comunicarea” surzilor: fiecare vorbeşte, fără să fie capabil să audă.
„Comunicarea” aroganţilor: eu am intotdeauna dreptate.
Etc.

Când moare un blogger


Ce se întâmplă când moare un blogger?
Ce se alege de blogul său?
Ce lasă el în urmă?
Mi-au trecut aceste idei prin minte (şi inimă) de mai multă vreme.
Ionatan Piroşca a scris ultima dată în Jurnalul scrierii iubirii în 9 Ianuarie 2010 şi ceva mai târziu a plecat la Balul iubirii.
Citând cuvintele sale, „eu n-oi seca, chiar dacă am să mor” (Al Tău Bal), pot spune că ele se aplică şi conţinutului blogului său.
A.Dama, într-un mod original, aduce în discuţie aceeaşi problemă: „Doamne, vrei să-Ți faci reclamă pe blogul meu?”
În 24 Septembrie a plecat, pe drumul fără întoarcere, Sara Frankl, ce scria Gitzen Girl.
Iată cum se caracteriza ea:
„I’m just a girl who used to write for a magazine to make a living, and now writes a blog to make a life.
Extremely blessed, well-loved and choosing joy while learning that homebound doesn’t limit your life, just your location.
I hope you find something on here that makes you smile or makes you think.
Or both.”
Blogul ei nu a fost locul unde şi-a plâns de milă, ci locul în care a mângâiat pe alţii.
Şi asta rămâne. Citește în continuare

Israel şi Palestina şi… bloggingul


Unul dintre subiectele fierbinţi din lumea diplomatică este intenţia palestinienilor de a solicita recunoaşterea statului Palestina de către comunitatea internaţională.
Cum era de aşteptat, lumea s-a polarizat: unii susţin această idee, iar alţii i se opun categoric.
Fiecare are dreptul să îşi susţină punctul de vedere; de dorit cu argumente.
Şi evenimentele sunt reflectate foarte ciudat: acelaşi eveniment e descris de către partizanii fiecărei poziţii în registre complet diferite.
Iată un exemplu.
Discursul lui Mahmoud Abbas, rostit la ONU, este prezentat de Pr. Mazin Qumsiyeh, pe blogul sau (via Persona), ca „strălucitor” (a brilliant speech).
Alan Elsner, în Charisma News, prezină acelaşi discurs ca „dur, distorsionat, plin de ură” (a harsh, distorted, hate-filled speech).
Sunt două lecturi diferite ale aceluiaşi discurs. (În cazul acesta există anumite circumstanţe.)
Dar e bun ca exemplu.
… şi pentru blogosferă.

La 6 luni


Blogul acesta e relativ tânăr. Are ceva mai mult de 6 luni de când a apărut.
Prima postare (Dez)informare – (de)fomare) este din 14 ianuarie 2011.
Nu am scris mult. Sunt doar 375 de postări, adică o medie de vreo două postări pe zi, dar la multe postări am fost doar redactor.
Am recitit prima postare, care era un fel de cartă a intenţiilor mele, pentru a vedea dacă am rămas fidel intenţiei iniţiale. Iată un extras:
„Demersul meu, pe acest blog, este de a informa corect, adică de a scrie ceea ce ştiu şi cred, să fiu onest cu viitorii mei cititori şi să circumscriu actul scrisului valorilor morale şi spirituale.”
Şi spuneam atunci:
„Dumnezeu şi cititorii mei să vegheze la aceasta!”
Acum după 6 luni întăresc aceste afirmaţii.
Din motive personale nu pot să scriu când şi cât vreau. Mi-ar fi plăcut să scriu mai mult material original sau de documentare, dar una este ce vrei şi alta ce poţi.
Am fost curios să vad care sunt postările cele mai accesate.
Iată lista primelor 20 (am exclus pagina de intrare şi cele de informare): Citește în continuare

Declaraţii radicale: … mi se face rău de la stomac


Nu mie, ci lui Beni Fărăgău.
Când?
Când se uită la blogurile creştine.
Declaraţia a fost făcută la Conferinţa UCDR.

Vezi video min. 7.34

De ce nu ar trebui să comentezi niciodată pe un blog


Pe un ton amuzant, dar totuşi de luat în seamă, aşa este articolul De ce nu ar trebui să comentezi niciodată pe un blog, articol publicat de David Hartstein (JG Visual) pe ProBlogger. Citește în continuare

Eco(b)logia


Ecologie – Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață.
Ecologism – teorie și practică ce subliniază importanța problemelor ecologice; mișcare pentru ocrotirea mediului ambiant.
Ecologist – (adept) al ecologismului; apărător al mediului ambiant.
Sursa: Dexonline

Într-un sens mai larg, aş putea spune că sunt un ecologist, mai degrabă pasiv, nu unul militant.  Citește în continuare

E blogul meu şi fac ce vreau cu el! Aşa să fie?


Percepţia asupra blogosferei este unul dintre permanentele motive de dispută în blogosfera evanghelică.
Hai să facem o analogie cu lumea fizică.
(E doar un model de discuţie şi ca orice model îşi are limitele sale.)
Sa presupunem că blogosfera este oraşul meu, iar blogul e casa mea.
Care este raportul dintre ele? Citește în continuare

Un cod deontologic al blogerului evanghelic?


Au trecut ceva ani de când evanghelicii romani scriu pe bloguri. Există un istoric. Exista deja o cultură a blogingului.
Sunt acumulări poztive, dar sunt şi răni mai mult sau mai puţin deschise.
S-ar putea ca unele lecţii ale trecutului să fie învăţate, pentru a nu le repeta în viitor? Citește în continuare